Dac-am să fiu mireasă n-am să port
Acele haine albe, austere
Mi s-ar părea un fel de pașaport
Al unui miel ce-l duceți la tăiere.

Am să mă-mbrac în purpură de foc
Și îmi voi prinde-n plete răsăritul,
În haine albe simt că mă sufoc
Ca un bolnav ce-și roagă trist sfârșitul.

Dar asta , doar dac-o să mă mărit
Din dragoste și nu din vreo-ntâmplare,
Atunci voi ști că am sărbătorit
Sfârșitul alb de miei prin abatoare.