Hei tu!, făcător de vise
Astăzi iară m-ai înșelat cu ura…
Și-n loc de blânde oase,
M-a năvălit cu drag iubirea.

Am început să plâng după infern
Sau nu tu oare te crezi etern?!
Căci uite cum se luminează,
Dar omenirea nu-i încă trează.

Iar pân ce ochii o să-i deschidă
Lasă-i să creadă că-s nemuritori;
Oricum lumea e pe ducă
Vedeți?, se aude noaptea sorilor.

Și atunci cum de sufletul te lasă
În loc de haosul cel rău
Să văd că universul meu
Devine-ncet o nebuloasă?