Din zăcăminte pietre se confundă.
Se convertesc în piscuri calcinate.
Vâscos mercur se-ncheagă ferm din toate
Și sulf din zgura glodului abundă.

Sporește focul în păduri bogate.
Mocnind tăcut nu vrea să se ascundă.
Înalță lumea undă lângă undă
Și-n trunchiuri ramuri cresc desferecate.

O creangă către alta se ridică.
Se bucură s-o știe împrejur.
Coroana zveltă-i uneori prea mică

Dar tot ascunde cuib firav de-azur.
Sărutul frunzei tandru semn aplică
Și-adună-n arbori necuprins contur.




28 iulie 2004