Lăsat-au toate ce-au trecut,
În suflet, ani de-a rândul,
Doar cântece ce au pierdut
Zâmbete blocate de zidul

De netrecut al vorbelor
Ce s-au spus, s-au uiat
Și nu se-ntorc deloc,
Nici acum, și nici vrodat'...

Și pânza deasă, ce țesea,
De nepăsare, acoperea mereu
Orice speranță, care părea
Că va rămâne-n drumul meu.

Doar amintirea lor mai pare vie,
Și-n așteptarea lor mă pierd,
Ca-ntr-o veche și tristă colivie,
Ce-nchide orice urmă de zâmbet...