Iarta-ma ca am uitat sa mai traiesc,
Ca n-am mai vrut sa mai privesc spre soare.
C-am adunat in gandul meu ceresc,
Stele pentru a ma pierde-n departare.

Eu am murit atunci cand ultimul cuvant
S-a spart in mii de zari de ametist,
Cand ingerii si-au pierdut aripile-n vant
Si au cazut prea goi din visu-mi trist.

Nici n-am stiut ca zambetul din mine
S-a ridicat pe nori purtati de dor
Si n-am stiut c-am adunat senine
Prea multe vise de smarald ce mor.

In intunericul vietii ce-n noi se adanceste
Ma mai nasc azi o data prea plina de pacat,
Avand in ochi durerea, in brate doar misterul,
Acelei clipe-n care de vina m-am spalat.