Mă tăvălesc și jalea îmi strivește pământul
Aud veselia gonind printre morți,
Culoarea răsare cu scrâșnet în vântul
Ce vine de afară gonindu-i pe toți

Se aude misterul luptând cu însetare
Să scoată din valuri și farmece vii
O tristă mirare gonind printre fiare
Când noi am uitat să mai fim iar copii.

Din camera goală se-aude văpaia
Ce mistuie lanuri întregi de păreri
Dar nu pot zâmbi când privesc iar odaia
În farmecul dulce al nopții de ieri.

Am fost un copil cu zâmbetul dulce
Acum doar cenușa mai face din el
O simplă amintire a vieții trecute
Din sufletu-mi gol ce se-nalță la cer.