umbra ta de cerneală
își prelinge glifele
peste mătasea pleoapelor mele
doar abisuri de cretă acum
îți răpesc parfumul gurii
în violența ascunselor nemișcări
distanțele ne par falduri
desprinse de pe coapsele mării
acolo se petrec adolescențele noastre ucise
mereu în același loc
chiar și pescărușii îmi păzesc acum trupul
dezghiocat din crusta războaielor
neatins de bucuria durerii
despre ultimii pași nisipul
nu mă va trăda
nu se teme de timp
îmbrățișează-l
e același
ca și mine