Am sa rog uitarea sa nu mi te ia,
Am s-o rog sa mi te uite mie…
Sa nu mi te rapeasca.
Mi-ar fi frica sa te pierd
In negura de vremi
Ce-neaca in valtoarea lor
Praful de secunda
Cernut de suspinul unor veacuri…
Am sa rog timpul sa nu mi te lase
Asa cum mi-ai fost mereu
Departe…
Iar eu, privindu-te ca un strain
Sa-mi scald ochii in frumos-ul tau…
Sa-mi las gandul sa viseze
La chipul bland si imbatator,
La ochii mari si negrii ,
La parul brun cazut spre rosu,
La glasul calm mladios si lin.
Am sa-mi rog anii sa-mi lase
Un zambet ,un alint sau o privire…
Am sa-i rog sa mi te uite mie.