M-am gândit la tine,
le-am uitat pe toate.
Vântul de suspine
prin suflet îmi bate
la poarta tăcerii,
cerând gaj plăcerii.
În urmă-i misterul
înnorat, ca cerul,
sună-n cânt de ploaie
și căzând, șiroaie,
nu se mai oprește.
A rămas mirat.