Să nu las tristețea
Să îmi cuprindă gândul
Căci ea va cuprinde
Întrega ființă
Va curge cum curge
Veninul prin vene
Și îmi va distruge
Tot ce mai e bun
Iubirea mea pură
Va fi doar dorință
Iar lacrimi amare
Vor fi doar o mască
Purtată cu faimă
Mândrie, orgoliu
Ajunge-voi oare
Ce am urât vreodat?
Copil fără suflet
Cu mofturi prostești?
Ajunge-voi oare
O crudă ispită
Fără de suflet
Dar plin de dispreÈ›?
Prefer însă moartea
Nu cruda tristețe
Ce-nvăluie inimi
ÃŽn scutul amar
Prefer moartea bruscă
Nu-a mea tinerețe
Decât viața tristă
ÃŽn care dispar
Prefer moartea bruscă
Decât despărțirea
De inima mea
Ce tu o conduci
Și-o duci spre pierzare
Spre rau, spre malefic
De aceea o prefer pe ea...
MOARTEA.