În pragul altei lumi și zeii mor,
lăsând în urmă doar țărână.
Timpul, zâmbind nepăsător
nu va întinde nici-o mână.

Să nu te-nchini pe trepte și în zbor
să nu-ti faci chip cioplit din mine,
sunt doar un idol, ce nepăsător
îmbracă totul în suspine.
Dar să nu uiți nicicând acel fior,
de la săruturi îndelung schimbate,
nici când simțeai acel covor
cu tâlcurile din tăceri îndepărtate.
Să uiți ce-nseamnă a-ți fi dor,
să nu-ți faci chip cioplit din amintire
căci va cădea precum un meteor
și va lăsa în urmă doar ruine.

Îți va rămâne un banal decor,
ce va fi străbătut de gânduri.
ÃŽn pragul altei lumi si zeii mor
de-amarul sfânt, gustat în mii de rânduri.