agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-09 | [This text should be read in romana] | Submited by Raul Huluban
I
E secetă, și de căldură Pe câmp porumbul se usucă, Mor vitele în bătătură, Și norii vin... ca să se ducă... Prin sat aleargă paparude, Þăranca apă le azvârle: Își scutur pletele lor ude Și-s goale ca niște șopârle... Þăranii-n cârciumă s-adună; Pe câmp abia se mișc-o turmă, Tânguitor talanga sună — Ciobanul a rămas în urmă. Cu cotul rezemat în bâtă, El cată dus în depărtare, Dar seceta posomorâtă Se-ntinde fără de hotare... II Prin sat aleargă paparude Și se-nvârtesc în danț vioaie: Își scutur' pletele lor ude, Cântând descântece de ploaie. Un uliu sus, deasupra noastră, Din aripi bate ostenit, Pierdut în liniștea albastră A cerului nemărginit. Nori albi din zare se ridică — Par minunate jucării; Se-nșiră, se desprind, se strică În praf de raze aurii... III Tresari din somn... Ce harmalaie? Þigani cu șatra — ce mai vrei? În car, sub rogojina spartă, Fumează, cântă, râd femei... O droaie de copii în zdrențe Fac roată și se bat, și sar... Dulăi bătrâni, cu limba scoasă, Merg serioși pe lângă car... Se depărtează caravana... De praf, abia o mai zăresc... Câmpia ațipește iarăși, Doar greierii mai țârâiesc... IV Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg, Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. Uruie trăsuri și care Tobe, trâmbițe răsună; Un balon scăpat se-nalță, Dus de vânt, jucând în lună... Vine-un călăreț în goană, Sar lătrând în drum dulăii, Râd suratele gătite, Mână-n mână cu flăcăii; Și mi-e drag să merg cu dânșii, Să-i privesc și să-i ascult: Lume veselă ca astăzi N-am mai pomenit de mult! La ovrei, în colț, e cântec: Joacă un băiat c-o fată, Þupăind, bătând în palme, Căci a lor e lumea toată!... V Coboară seara pe câmpie... Pe drum pustiu, un car cu boi Se leagănă încet, departe... Cresc nori de pulbere-napoi. În car, îngână cărăușul Un cântec vechi și trist nespus, Ca o poveste-ntunecată A veacurilor ce-au apus... Și cum se pierde-n umbra serii, Mă-ntreb pe gânduri adâncit: "Va răsări cândva și steaua Acestui neam nenorocit?..." VI Trece-n sus, pe plai în sus, Un voinic pe-un murg călare. Înapoi se uită dus Peste mândrele hotare... Dus el cată spre Ardeal, Unde-o turlă-n fund străluce; Murgul urcă greu la deal, Pe voinic de-abia-l mai duce... Neguri de brădet se-ntind... Turla-n văi de mult e ștearsă. Dar voinicul pribegind Tot mai ține fața-ntoarsă... VII Pe câmpie nici un zgomot. Din oraș abia străbate Ca un murmur lin de-albine Larma vieții zbuciumate. Jos, la tabără, s-aude Glas întârziat de goarnă, Câțiva călărași cu schimbul De la sate se întoarnă. Plini de praf, rupți de-oboseală, Legănați pe cai agale, Trec pe drum ca niște umbre Și doinesc încet de jale... Nici un zvon apoi. Pustiul Peste dealuri se întinde. Câte-o stea clătinătoare Candela-n văzduh și-aprinde...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy