îmi las o vreme pașii uitați
să mă ducă
sub apăsarea lor trupeasca-mi osândă
mă rupe mă doare
doar minte-mi odihnă nu cere... și-ascultă
istoria aruncată sub pietre

colo e rătăcirea în cântec de fluier
și altfel povestea din leagăn de frunză
iar colo de-asculți
sunt șoaptele spuse în seri de iubire
ascunse-n fântână

doar dealul ce-mi coboară sub tălpi
mai știe să-mi spuie
despre râuri de sange
care-au sufocat într-o vreme
văi
azi pline de flori