Cu ochii tăi iubito, mă pândești
în umbra trecătoare de lumină
apoi dispari, doar pleoapa ta zâmbește.
Eu te aștept, dar pleoapa mea suspină.
O adiere ești, de vânt ce răscolește
apoi pleacă tăcut, lăsând urme supuse
ce-așterne aripi de tristețe. Acum privește
iar în ochii mei, rostind vorbe nespuse.