În mintea omului rămâne
Tabloul fericirii stinse...
Astfel tresar și-n al meu suflet
Reamintirile întinse;
Aci revăd o albă casă...
O horă, fete, fluturi, salbe,
Frunzișuri, vii și flori pe câmpuri
Și porumbei cu aripi albe!
Aci mă văd pe alte țărmuri
Pribeag prin țările străine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stânci și vechi ruine!
Aci revăd, revăd un tânăr...
La braț el poartă o femeie...
Le bate inima-n unire
Și află-a raiurilor cheie!
Pădurea-n umbră le-nfășoară
Amorul lor ca un tezaur
Și soarele prin frunze-apune
ÃŽn fundul unui cer de aur!
Dar, Doamne, pentru ce pe lume
Când verși atâta fericire
Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o
Ș-abia ne lași o suvenire?