Îmi trec în cont o zi și încă una
De parcă ar avea vreo-nsemnătate
M-așez să scriu, cum fac întotdeauna
La masa mea, aici mi-e libertate.

Azi vreau sa scriu de pruncii nenăscuți
În care disperarea stă la pândă
Un târg de curve și copii vânduți
Le bântuie ființa lor plăpândă.

Nici îngeri pentru ei nu sunt de-ajuns
Sunt confiscați de veacul care pute
Și nimeni nu le dă nici un răspuns
Și nimeni nu e-n jur ca să-i ajute.

Și-am să mă rog în numele lor, eu
Să-i înfieze-n masă Dumnezeu.