[Colaborare cu Antal Adrian (Seirande Odin). Ale mele sunt doar liniile pare]

Rotocoale mii la ceru-mi se înalță
Și-n nori se pierd, și sufletu-mi le cere,
Crăpat privesc valul de faianță
Ce zgâria a mea privire.

Apus acum e focul, doar durerea
S-a cuibărit spre veșnicie
În rupta inimă a mea,
Căci numai ea o știe...

Apusă ești tu, damă de pică,
Căci nu mai vreau să te visez;
Când al meu suflet se ridică,
O ternă dorință să nu te mai venerez.

Prin pielea-mi fumegândă te privesc
Și șoapte-mi vin acum în minte;
Le văd cum se veștejesc,
Chirilicele mele-odată sfinte.

Ucisă ești tu de a mea mână,
Și-n al meu iris a rămas
Mireasma ta atât de păgână,
Colbul ce mi se ține la fiece pas.


Un curs, 18.05.05