Încerc să îmi amintesc,
Să rup filă cu filă,
Să râcâi pământul adânc, adânc, până în ziua în care am văzut.
Rădăcini-fragmente de memorii,
Îmi leg la încheieturi.

Fără timp fără de sânge
Mă scufund
În rău de frunze și corăbii fără pânze, albe vise mă-nconjoară.
Peste ochii mei, pădurea se întinde neagră de sunet, blestemată o vioară
Tipă inlănțuit, sub mâinile ei.