omul care a uitat umbră
plutește înțelesuri printre râuri coagulate în zâmbete false
neîntrebat dacă lumina este comestibilă
în forma ei naturală neplasticată
el nu ridică degetul spre minus

el este omul care a uitat umbră
pentru el cuvintele nu au glas
nici mari canioane nici meteorologii
pentru el lumea încape în stomacul unui cerc trigonometric
cu dinții cât apusul
picioarele uitate pe țărm.

el este omul care a uitat umbră.