departe cu toate cele departe,
aproape cu cele de-aici.
jocul de-a distanțele și norocul de-a ține de mînă un copil
se întrepătrund, nu se-agață unul de altul,
nu se trag în jos.
eu nu pot să vorbesc despre firele de iarbă
cînd capul mi-e așezat pe iarbă și pe flori,
petalele sunt colorate și culorile sunt în mine.
taina care m-ajută să intru-n biserică
atunci cînd ies de pe ușa blocului
sau cînd intru în lift
încape-ntr-o simplă respirație
sau într-o legătură de mărar.
cu toții cunoaștem copiii și iarba
și blocurile și lifturile,
noi toți respirăm și mergem la biserică
și mîncăm și mărar.
nu-ți spun nimic nou.