un singur tunet se aude
dupa fulgere impartite
ce cad peste copacul semet singuratic
un rug pe care arde prometeu.

hefaistos bia si cratos
cad la picioarele lui
si implora iertare
de la zeul cunoasterii noi.

dar el fara ficat
muscat adinc de vulturul
trimis sa-l umileasca neincetat
e mut ca un peste.

copacul ce arde e viu
traieste si azi
dar nu vorbeste.