Privesc fascinata aceasta ultima scena.
Deasupra ei cateva ramasite de sentimente
Imbatate de prea multa atentie
Joaca in rolurile indragostitilor.
Insa sub scena, sub fatada cu ciucuri
Stralucitor-iluzorii,
Arcusurile pasiunilor se ridica la unison,
Mult prea umana orchestra.

Nu mai au sufleur, fiindca
Piesa nu a fost inca scrisa de mana de om
Insa cu toate acestea drama
Apartine numai si numai omului.
Muzica s-a oprit, ma ridic in picioare.
Nu se aplauda, nu se simte, nu se vede.
Indragostiii mor -asta stiu cel mai bine sa faca, se pare.
Iar masca, grea de fard, plange.

Dincolo de cortina lasata
Din cadavre de trandafiri si din magie creuzetul naste
Alta poveste alti indragostiti
Mult prea batrani, si niciodata vii...
Arcusuri tes rosu pasiunea, iluzia unui foc.
Imi acopar mainile cu ochii, realitate deformata
Ce se-ntinde peste viata-mi si asa amara
Mult prea crud,
Si totusi muzica nu s-a oprit.