MOTO:"Curajul de a fi mofturos
poezie [ Epigramă ]
se dedică celor supărați

de Ion Diviza [papu as]


Când unii mi-aruncau mănușa,
Ca prostul îmi struneam mânia,
Dar voi trânti odată ușa
Să scap și eu de Agonia. "
**************************************************************

Am mers încet și timpul sta,
În intersecții poticnit,
Curaj de teamă întîlnit,
Rîvnind cărarea ta...

Recunoscînd în umbre crude,
Doar lovituri de roșu ude,
Am istovit un înțelept,
Uscîndu-i lacrima din piept,
De-a vremii nude...

Mîhnirea rostului ajuns...
Rostirea gîndului ascuns...
Iubirea-i blescăită-n fiare,
Foșnind catrenelor amare,
Ironic plîns...

Uimit de viers alienat,
ÃŽn glasul dulce, dar spurcat,
Al vremilor ce dau acreală,
Tangență-n clipa ideală,
Făr' de păcat...

Intrări-ieșiri cu sensuri noi,
Nou în concept, vechi în nevoi,
Scrîșnind din minți și suferinți,
Doar zornăiește plumbi fierbinți,
Miasme moi...

Secunda timpului venetic,
Fără de formă...ipotetic,
Coboar-a sensului mială,
Căznind cuprinsului urzeală,
Răsfrînt arșic...

Încet, așează-n palmă vers,
Cuvîntul prăbușit și dens,
El doar icnind ca un prelat,
Ei hohotind de timp veleat,
Tanghirul sens...

(Mofturosului...cu mult drag:))