Darurile Lui

Când a făcut El lumea,
Ca omul să-nțeleagă,
I-a dat înțelepciunea,
Din daruri să-și aleagă,

Că asta I-a fost vrerea :
Să știm ce-i fericirea,
Ne-a dat la toți durerea,
Regretul și mâhnirea,

Iar lângă-nțelepciune
A pus și ignoranța,
Pentru dreptate-n lume,
Ne-a oferit, balanța,

Să știm ce-i modestie,
Zgârcit a aruncat,
Sămânță de trufie
Ce o numi, păcat,

Să știm ce-i întuneric,
El a făcut lumină
Și ce este feeric
A pus sub clar de Lună,

Și lângă bogăția
Ce-a dat-o tuturor,
A pus și sărăcia
Ce crește cu mult spor,

La pacea ce ne-a dat,
Ca să o prețuim,
Războaie a creeat
Cu sânge s-o plătim,

Sub cupa răzbunării
Cu ură și otravă,
A pus floarea iertării,
Plăpândă și firavă,

La deznădejdea rece,
Ce cată să-nfioare,
Torent de foc să-nece :
Speranță și visare.

......................

A morții mângâiere
Și-a vieții continuare,
Ne-a dat o înviere
Și-apoi o înălțare!

Valeriu Cercel