ÃŽn biblioteci, pe rafturi pline,
Printre coperți cu foi veline,
Uitați de vreme, prăfuiți,
Stau filozofii rânduiți,

Ce, apărând ca prin minune,
La vremea lor au dat povață,
Și-au demonstrat cu-nțelepciune,
Formula magică, în viață;

S-au perindat în evoluție,
Tratând o diferită temă,
Că ne-au lăsat câte-o soluție,
Să rezolvăm orice problemă

Și legi, făcut-au rând pe rând,
Căci mintea lor a luminat,
Al omenirii drum urcând,
Fiind atât de complicat,

Dar, unul singur a venit
Și fericită-i omenirea,
Că ne-a lăsat la infinit,
O lege 'ntr-un cuvânt: IUBIREA!


Valeriu Cercel