agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-11 | [This text should be read in romana] | Submited by carmen mihaela visalon
Mă întorceam de la propria mea înmormântare.
Fusesem pus să vorbesc despre mine. Dar am uitat unde și am uitat cine Ieșea din țintirim c-un ospiciu-n spinare. Pâlcuri de flăcări. Fumega primăvara. Spectrele caselor se lipeau de asfalt. Era inchiziție-ev mediu-era cald- se destrăma soarele...băteau clopote... cădea seara... Seara cântau fetele vesele din Dusseldorf Ele și când vorbeau cântau. Și veneau și plecau amurguri amorfe prin văzduhul amorf. Iar orașele...orașele aveau părul bălai. Am trecut pe lânga tine, Doamne, ca pe lânga un zid părăsit. Veacul e atât de obosit! Oamenii îmbătrănesc de acasă pâna la tramvai... Solzii crapilor ori mustățile somnilor or să-și facă din noi așternut Am jucat. Am pierdut. Nu-ntrerupe-ți jocurile domnilor! Înveșmântat în vulturi, în mit și minereu (dar am uitat unde și am uitat cine) venea către mine- necunoscutul ferestrelor, luna sau eu. Din volumul lacrimi perpendiculare, B.P.T., 1978, ed. Minerva, Bucuresti
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy