știam să citesc în dimineți
le cunoșteam pe cele care-mi
zdrențuiau fereastra cu lumină
și-mi înstrăinau visele dezmățate
curățam cearșaful
de alaiul singurătății
îmbrăcam aceeași haină
de dor îmbâcsită
o retușam cu o libertate inutilă
și mă răsuceam zâmbind
cu gândul la o altă dimineață