Poemul cu desăvîrșirea


Desăvîrșirea? – cuvînt născut agonic
din laptele supt la sînul
contrazicerii cu timpul.


toiagul determinării îl văd rezemat
de frunțile pietrei.


de teama luminii,
imaginile toate
mi se strecoară în ochi
și de o teamă a nopții
aleargă în mine
să nu se mai piardă...


aștept precum timpul
măsurarea aceea
ca o frică de golul din mine,
în care m-aș putea îngropa
cu voi toți la un loc,
cu lumea aceasta,
cu rîsetele mele,
uitîndu-mă...