soarele și-a lăsat barbă neagră de nouri
poartă doliul răcorii desozoniza(n)te
peste frunți

căci vine ziua Domnului, este aproape!

către seara sentimentelor grindină pe muntele venus
peste cincizeci de litri de lacrimi pe milimetrul pătrat de suflet îngenuncheat
distilări fictive de sens(uri)

căci vine ziua Domnului, este aproape!

niciodată vântul nu și-a dăruit rafale
în urechea profeției suflate ca acum(a)
pretutindeni își șușotise complice planul de bătaie

căci vine ziua Domnului, este aproape!

apa-și trecuse-n legendă liniștea tăcută
depășind orice limită a decenței în pârâurile repezi de expresie
trecând peste sacii de nisip ai erelor îngenunchiate

căci vine ziua Domnului, este aproape!

mai presus de toate
gândul