Se împlântă ochi în oase de tăcere
Căutând printre calcare sparte un sunet de val
Într-un sidef de cochilie bătrână

Dus la ureche, sufletul copilului nu-și mai urlă ecoul
Adoarme pe buze închistate
Înainte să muște din ea.

Tăcere.

Orizontul după care fug nebunii
Nu mai e orizont al nebunilor
Face bungee jumping cu coarda logicii tuturor,
Nu aleargă înspre oamenii cu mutra prostită de rânjet.
Aleargă dinspre departe înspre mai departe.

Observații

1. Corzi rupte și atârnate de stâlpi
Pentru că nu mai sunt copaci pe strada gri.

2. Pictorul pictează găuri pe tavan
Și așteaptă să curgă cer din ele.

3. Cresc umbre de Phoenix pe paturi râncede de "nu mai este".

Caldul aer de suflare vie e doar cruce de poveste...