In nopti d-amaraciune, in zile de placere,
De cand in umbra vietii, strein, ma ratacesc,
Vazut-am pretutindeni o tanara parere,
Frumoasa, ideala, cu chipul fecioresc.
Divina-i frumusete pe privitori imbata
Ca dulcile dorinte ce prin suspine trec,
Cosita-i e umbroasa si fruntea-i e curata ;
Dar palida-i e fata si lacrimile-o-nec!
Cand ea mi se arata prin seri de desfatare,
O vad plecandu-si capul pe mana sa visand,
In locuri singuratici fantasma dulce-apare,
In sarbatori voioase ea vine lacrimand.
Adesea pleaca fruntea pe fruntea-mi abatuta
, In sanul ei vars lacrimi si ma rapesc de-amor !
Atat e de frumoasa, poetica, placuta
Cand lacrimile mele pe fata-i se strecor !
Voi ce de fericire va bate sanul foarte,
D-amorul ei cel tanar, o, fratii mei, fugiti !
In sufletele noastre amoru-i poarta moarte.
Cand ati iubit pe dansa, mai mult nu mai iubiti.
Eu am iubit aceasta divina frumusete
Si de atuncea lumea mereu o parasesc ;
Pe sanul ei se stinse frumoasa-mi tinerete,
Singuratatea este fantasma ce iubesc.