Te-nalți din coapsa mea de iederă flămândă,
Rătăcitoare umbră prin nopți de sânziene
Și strigătele tale ca fulger taie cerul...


Am coborât din semeția mea în miez de noapte,
Al șoaptelor tăcute blestem să îl dezleg,
Să-mi lepăd pielea de femeie-șarpe,
Și-același crud pocal în vis să bem.


Strivită, sânziana luminează
O lacrimă de șarpe pe nisip,
Neantul unui cântec risipit.