Tristețile noastre comune
În cer vor putea să se-adune
Un munte imens de tristeți
Un cumul de inimi și vieți.

Tristeți de femei părăsite
Pe lacrimi de dor dăltuite
Tăceri mirosind a păcate
În sângele clipei turnate.

Tristeți rătăcite prin zări
Și plânse de mari renunțări
Tristeți de copii nenăscuți
Suspine de îngeri pierduți.

Și multe ce nu le știu eu
De rost le va ști Dumnezeu.