amețesc fără ceruri îngropate în mine
numai urma ta atârnând încurcată
de alte lanțuri
unele biciuie altele prefac mângâiere
marginile ei par deja arse
fără cuvinte dincolo de cuvinte
nu poți face străin
decât lemnul putred din tine


un alt fel de danemarcă


închipuită mai spre nordul orelor
mă dezbrac de singurătate invers
întâi peste moarte apoi peste viață
aș putea să te iau înapoi
în aceeași spirală
refuz mereu pactul demonilor
amorțiți între umbre


sufoci nuanțe vernil în azur
și treci mai departe roșul în roz cenușiu
sau alte patruzecișinouă
piese ale unui alt simplu domino
fără de care ulciorul nu se mai umple
în sfârșit nesfârșit


o singură poruncă-ncălcată
răstoarnă ceasurile
rostul porților se închide în gol
călătorie spre alte sentimente
sfidând luminile ca o coastă mereu îmbibată
în clară întunecare


amețesc fără despărțirea cerurilor în patru
pot duce doar trena zeiței dreptății
în mine dinspre mine
ca o ulcică spartă de ieri și mâine
vine inima-n sânge
liniștită în lumea focurilor