Brățara albastră( O copilă își gătește mieii )

Suntem mulți și puternici! înlănțuiți
vom opri balaurul albastru!
iubirea e prera mare,
suntem prea înlănțuiți, ca ea, fiara,
sa ne poată arunca peste borduri
ca pe niște petale sângerânde,
ale unui trandafir bântuit de zei
și de iubirile lor!

O, Doamne, ajută înlănțuirea
să fie zbor, să fie aripă,
să fie scut fermecat
împotriva furtunii!

O copilă își gătește mieii
cu flori de colÈ›
ca pentru nuntire?
ca pentru îngropăciune?

Doamne, numai tu știi
rostul "cărnii" și-al mirărilor!

Fluturii au încremenit la stadiul de fluturi,
pe ramurile copacilor blegi de atâta apă,
ca o ironie ziua se strecoară printre copaci
ca și cum s-ar fi născut din ape!

Taina visului nevisat
ucide orgolii și orgolioși,
pe cărări umblate acum
doar de ape
ne privește timpul
cu ochi nemiloși dar plânși!

Tu Doamne, dai verdele ierbii
și tot Tu dai omului
calmul și o nouă inimă:
inima tuturor, de după potop!