Din ce adînc și limpede trecut
înfiorați stelarele amurguri
Și oamenii cu inima de lut,
voi, clopote captive-n bolți și burguri?

Legînd în glas, de ora care-a fost,
sositul ceas al legănatei treceri
palpând și ‘nalt și sfînt alai, ce rost
clamezi în drum nenduplecatei seceri?

Pe unda ierbii,-n vînt și-n vis ascult
oricând, oriunde, palida lor larmă.
De-i zvon, chemare, bocet sau alarmă.
Prin vieți și morți sînt robul lor de mult,
cuprins în roiul de-aur ce se sfarmă
de zodii vechi, august și-etern tumult.