Căldura asta infernală
Ne bagă rând pe rând în boală
Și să observ îmi e ușor
Efectul său devastator
Asupra frunzelor din pom,
Asupra capului, la om,
În special neprotejat,
Asupra nasului băgat
În oala care fierbe-n spuză...
Lumea devine mai ursuză
Mai irascibilă, mai rea,
Sub vipia uscată, grea,
Iar veștile ne scot din minți:
Se-anunță zile mai fierbinți...

Pe Theda a lovit-o, frate,
Puseul de sinceritate
Și ne-a mărturisit pe față
Cum se servește ea din viață
Uzând de o metodă nouă:
Mușcă cu mâinile-amândouă(!)
Și numai gândul mă-mpietrește
Ca s-ar putea, Doamne ferește,
Să stăm vreodată față-n față
Să mă confunde cu cea viață...
Nu zic mai multe despre ea
Că e categorie grea
Și-n cazuri de-astea-am învățat,
E bine să fii rezervat.

Atropa, într-un gest bravadă,
Și-a șters creația grămadă
De am rămas un pic șocat
Gândindu-mă că e păcat
Să-mi facă-așa, inima terci,
Și câtă pagubă-n ciuperci...
Dar asta-i ea, ușor năucă,
Și uneori o mai apucă,
Îi mai filează din diode
Și-atunci se pune pe scris ode
Cum a făcut-o de curând
Fără să-i dea măcar prin gând
Că unii n-or să se distreze
Și s-ar putea să o-ncaseze.

Cum arșița scoasă din minți
Lovește și-n cei mai cuminți
Chiar Adrian e toropit
Și, iată, i s-a năzărit
Cum soarta-n față îl pleznește
Și ca bărbat se risipește
Și știu, deși nu sunt pățit,
Că nu e tocmai de glumit;
La suferința sa vibrez
Și-aș îndrăzni să-i sugerez
Lăsând de-o parte ironia
Să-ncerce și criogenia
Și, dovedind o mână fermă,
Să folosească bănci de spermă.

Concursul mare, trâmbițat,
Pe care Jupp l-a anunțat,
Organizat, de el gândit,
Un mare fâs s-a dovedit
Că n-are timp, că vrei-nu-vrei,
Ajunse-arbitru-ntre femei,
Și uite-așa, de-o vreme bună,
Olariu urlă lung la lună,
Nehotărându-se de fel
Dacă e lup ori biet cățel,
Și-n lipsa asta de confort
Precum cireașa de pe tort
Acuma a-nceput și Nia
Să-și etaleze nebunia..

Și-atunci, ușor nedumerit,
De atmosferă stingherit,
Mă uit în jur și zic, băi frate,
Așa ceva, zău, nu se poate,
În acest mare carnaval
Să fiu eu singurul normal?!?
Să știu eu singur ce să facă
Cum zice Kipling cu-al său “dacă”?!?
Și-atunci mi-apare ca din ceață
Din nou, bunica mea isteață,
Cu ale ei confesiuni:
Când toți în jur îți par nebuni,
Când vezi că tu ești diferit,
Ei sunt normali, tu ești sărit...