Pe străzi cutreieră demoni
Și îngeri se aud încet...
Pasul lor greu zdruncină tot.
Aș vrea să înțeleg ce se întâmplă
... nu cred că pot.
O lacrimă se scurge
Pe obrazu-mi cald,
Răceala ei mă-ngheață
Și-ncep să tremur...
Văd totul alb și negru,
Iar demonii sunt goi
Și mișună liberi printre oameni.
Nimic nu îi oprește,
Nimeni nu îi vede,
Dar ei există.
Ne seamănă întocmai
Doar ochii... sunt de foc.
De ce îi văd doar eu?
Cum intră în oameni,
Îi văd furând ceva.
Îngerii nu îi opresc.
Pasivitatea lor mă împietrește,
Fiori reci mă cuprind
Și totuși... stau.
Încerc să strig,
Dar cine să m-audă?
ÃŽncerc s-alerg,
Totul e în zadar.
Deodată mă trezesc
Aproape convulsiv și-observ
Că n-a fost decât o viziune...
Ce lasă de gândit.