ca o fiară prihănindu-ți stelele
pe fruntea cerului cuvântul desfășoară norii
înfloresc cuvintele obrajii trandafirii
e vremea secerișului în iubire
îmi prelungesc sângele prin anotimpuri
așez durerea în ramă

pe buzele sterpe
se vor despleti valurile când vântul o să umfle marea
oprește-ți pasul
nu-mi cere cât de mult să te iubesc
îți văd chipul sângerat de lacrimi
trăiesc ascultând vântul cum trece

te-ai împiedicat în vârste

hai să ștergem cu gesturi cerul risipit în constelații
te aștept și acum ca și atunci în pragul ușilor deschise de seară
mâinile fecioarei adună spicele în pâinea vieții
dezleagă firele albe
poate într-un infinit de septembrie brațele se vor iubi
doar prin împreunarea palmelor
prinde-mă în căușul lor
și soarbe-mă izvor