Pentru tine câte,femeie,degrabă,
În plete ai rouă și-n gură otravă,
Genele-ți se pleacă în clipiri sfioase,
Ochii tăi aruncă flăcări veninoase;

Te înclini alene,abia atingi covorul,
În dantele albe,trupul parcă-i norul
Ce lesne se lasă legănat de vânt,
Cine să-ți oprească însă vijelia din cuvânt!...

Dezlănțuită-n grabă și fără vreun temei
Aruncă flăcări oarbe și scapără scântei;
Și-ntunecoase hăuri se cască să m-ajungă,

Iar luna se hlizește la mine într-o dungă...
Doar stelele se joacă în pletele-ți de-argint
Și-nvăluit de ele m-agăț de tine, sunt.