- Da! mă supun și plâng cu umilință
Sunt o rebelă fără de credință
Mă-nchin doar oalei plină cu fasole
Uitând, pesemne, ce-a făcut Manole
Atunci când Ana l-a scos din papuci
Și l-a făcut să fiarbă în clăbuci
Așișderea ca ea, urmez cărarea
Un fâs îmi pare azi amenințarea
Și pe deasupra oalei cu fasole
Mi se-ntrupează, fioros, Manole
- La orice libertate-ți tai accesu'
Că nu-ți cunoști, meschino, interesu'
Din nota maximă ai minus zece
Să știi că tot ce-i val, ca valul trece!
Eu încă-n creștere fiind, firește
Mă uit la el, naiv, copilărește;
- Toate aceste-amenințări Manole
Sunt niște fâsuri, slabe de fasole.