Eram intr-un lan de grau
cred ca mergeam
cu tatal meu
si cainele
pe care nu l-am avut nici
oda
ta

si se facea ca o tornada mare care ne arata nordul
iar noi ne pierdeam printre spicele cat niste roti de foc ce ne inghiteau dupa fiecare lacrima

iar cainele era linistit
statea cu ochii ascunsi prin
tre picioarele lui articulate
fara genunchi

era pe vremea cand cain
ii nu aveau genunghi
pe vremea tornadei
pe vremea cand eu aveam un caine
si pantalonii mei din material dungat
se asortau cu spicele alb galbui

spre o alta zi
spre o tornada
spre casa noastra din nor
d.