De cînd îmi arde-n piept un pelican
ori, poate țăndările stelei mă înoată,
loveste-n vis o umbră de castan
pe care n-am văzut-o niciodată.



Atîtor mări de raze ce-mi cuprind
topirea mea în lacrimi de vioară,
le pun brățările iubirilor din gînd
ne dănțuite încă de-o fecioară.