tocmai în adâncul unei inimi mari
ceva mai spre nord de extremitatea dreaptă
stau ascuns și privesc într-un fel al meu
de aici văd totul de la un capăt la altul
ca într-un labirint plin cu semne
despre care nu am spus
nimănui nimic
probabil undeva la câteva
secunde depărtare există
o bifurcație
o ușă
cu deschidere spre stânga
și o alta cu deschidere spre dreapta
și numai o singură ieșire așteaptă
un suflet de Om cald

poate e mult prea târziu pentru mine
dar totuși aștept să treacă iarna

parcă nici nu mai sunt cum am fost
sau poate e încă prea devreme
să simt că undeva acolo sus
trebuie să fie lumină și că cineva
se plimbă tăcut într-o zi în care
toate lucrurile încep și
se sfârșesc la fel...

nu nu mă întreb de unde a apărut
și de ce dar consider că e femeie

și asta pentru că inima a început
să trepideze...

...dar nu-mi pasă
vreau să-i aud doar țipătul