Pe frunza căzută pe gânduri dormea o fată
Cu mâinile de nori și învelită în vată,
O picătură i-a atins fața cu tentă de izvor
Și-o ușă s-a închis peste privire, cu al candorii zăvor.

Pe-o piatră s-a odihnit un călător
Obosit de mersul printre idei cu pas visător,
Eram eu transmigrat în materii poetice,
Cu poezia răscolind straturile etice.

Pe-un nor s-a odihnit creștetul ploii,
Din părul ei se scurgeau eroii
Sub forme lichide prelungi
Imprimând în oameni murdare dungi.

Într-o portocală a pătruns o femeie
Ce s-a parfumat cu aroma ei, cu gândirea atee,
Am mușcat din portocală și în gură
Aveam gust de femeie dulce și pură.

Pe masă tastatura și-a închis literele,
Am apăsat pe pielea de plastic și s-au aprins sferele
De lumină policromă încuibată în monitor,
Gândurile s-au prelins în litere zvâcnind odihnitor.