agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-07 | [This text should be read in romana] | Submited by liviu ofileanu
Cu cât îmbătrânesc și cred în neștiință,
cu cât mai mulți mi-s anii, cu-atâta n-am și nu-s. Tot ce-i al meu, - un spațiu rând pe rând înzăpezit sau sclipitor, dar pururi fără viață. Unde-s călăuză, paznic, dăruitorii? stau în odaia mea și tac întâi și-ntâi (tăcerea intră ca o slugă să deretice puțin) și, una câte una, aștept să plece minciunile: au ce rămâne? Cu ce se-alege muribundul acesta, să-i poată-mpiedica sfârșitul? Ce putere între cei patru pereți încă-i mai dă grai? Aș putea-o ști, eu cel neștiutor și fără tihnă? Ci-ntr-adevăr l-aud vorbind și vorba lui - deși o! mult prea vagă – pătrunde-odat’ cu zorii. „Și dragostea, ca focul, îți nalță jerba doar pe farmecul și vina pădurilor scrumite…” Trad. Ion Caraion, Cinci poeți romanzi, Ed. Albatros, 1972
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy