Joi...


Noaptea mă cuprinde într-un drum nesfârșit,
merg fără pași deasupra copacilor
întipăriți de amurgul subconștientului.
Cad întrebări din obrazul rătăcitorului,
nu-mi găsesc mâinile
și toată esența
se desprinde dintr-un murmur de ploaie,
printre gene,
într-un poem al zilelor de joi...