împletitorul de frânghii
tălpile, mâinile
seacă lumea
n-o să-i ajungă

cu pene inegale
lingându-și buzele precum ar linge-o rană
cu vâlvătăi de cuvinte aruncate în gură
cuminecătură

nu te mai zbate
îmi zice, trecându-mi
degetele precum
cuțitul peste coaste
și vocea lui dogită
cântec-de-leagăn
dragoste-de-tată

cum mă mai sărută
împletindu-mă
strânsură peste ape
nod prin nod