Dimineața,
plânge roua pe flori,
iar trilul de pasăre
vaită,
durerea ce tace și arde.
În liniștea mare
cât un ocean,
se aud doar suspinele,
rupte din gânduri.
Până ieri mai era,
strălucire în ochi,
și în stele,
azi, când ai plecat,
le-ai luat și pe ele.
E târziu, e pustiu,
dor hain,
du-te și uită,
că mai exist.



10 iunie 2009