Șchiopătă așa cu laba ruptă
Până lângă covru îndărăt.
Se încolăci, și fața suptă
Înflori cu sânge pe omăt.

Trosnetul de pușcă, fumul iute,
Clocoteau în ochii ei buimaci.
Vântul se zburli pe neștiute,
Răpăind cu zvoană prin copaci.

Bezna se zbătea ca o prigoare,
Roș amurgul jilav se lățea.
Capul tresărea în aiurare
Și pe rană limba amorțea.

Jarul cozii îi căzu ca-n spuză,
Mirosea a lut și a polei.
Cu un iz de morcov scopt în buză
Sângele mustea prin colții ei.


* Traduceri din limba universală; Editura Știința Arc; 2004